Tratamente boli, tratament dureri

 

Tratamentul blocurilor atrioventriculare

Atentie:   Informatiile de mai jos desi sunt scrise de medici sau studenti la medicina au caracter orientativ. Consultul unui doctor de familie sau a unui doctor specialist este necesar. Informatiile de mai jos au caracter general si sunt pur informative !

 

Tratamentul blocurilor atrioventriculare

Blocul atrioventricular poate sa nu beneficieze de un tratament medicamentos, atunci cand el survine la un tanar sportiv. Blocul atrioventricular de grad I este rareori simptomatic si necesita tratament, insa investigatii suplimentare sunt necesare cand este insotit de o alta patologie cardiaca sau cand un medicament sta la originea sa. Tratamentul blocurilor atrioventricualre poate fi medicamentos si este rezervat de obicei situatiilor acute. Se administreaza Atropina (parasimpatolitic de referinta, creste frecventa cardiaca). În cazul pacientilor cu sincopa neurovasculara, beta-blocantii si disopiramida (agent antiartimic clasa IA ) constituie modalitati farmacologice de deprimare a functiei ventriculului stâng si de diminuare a reflexelor legate de mecanoreceptori. Cel mai bun tratament pe termen lung al bradiartimiilor este insa cardiostimularea (stimulare endocavitara/implantarea unui pacemaker). Blocurile atrioventriculare de gradul II si III necesita de obicei pacing temporal sau permanent. Pacemaker-ul permanent este o optiune in cazul blocurilor atrioventriculare avansate si avantajul este ca nu necesita terapie medicamentoasa asociata. In general decizia de a implanta un pacemaker trebuie facuta atunci cand blocul atrioventricular este permanent si nu reverisbil asa cum se intampla in anomaliile electrolitice. Alte boli ce au in tabloul lor blocuri atrioventriculare nu au nevoie de stimulare, blocul vindecandu-se o data cu boal (ex: boala Lyme).

Exista si patologii in care blocul atrioventricular o data descoperit va necesita in cele din urma stimulare endocavitara, progresia blocului fiind catre agravare (ex: sarcoidoza, amiloidoza, boli neuromusculare). Pacemaker-ul poate fi implantat ventricular sau bicameral (atriu si ventricul), decizia locului implantarii este luata de cardiologul interventionist, es depinde de situatia clinics si de tipul de bradiaritmie care se trateaza. Implantarea unui pacemaker este o procedura chirurgicala de rutina, care se realizeaza cu sedare si anestezie locala. Precedeul necesita inainte o perioada de supraveghere. Pacemakerul permanent se introduce, de obicei, prin vena subclavie sau cefalica si se pozitioneaza la nivelul auriculului drept, în cazul stimularii atriale si la apexul ventriculului drept, în cazul stimularii ventriculare. Sonda se conecteaza apoi la generatorul de puls care se plaseaza la nivelul unui buzunar subcutanat plasat în zona subclaviculara. A fost stabilit un cod pentru pacemekere format din 5 litere folosite pentru descrierea tipului si functiei.

Literele indica cavitatea in care pacemaker-ul este implantat (A-atriu, V- ventricul, D – bicameral), cavitatea unde se realizeaza detectarea activitatii electrice (A-atriu, V- ventricul, D – bicameral), raspunsul la un semnal electric detectat (I-inhibitia functiei stimulului, T – declansarea functiei stimulului, D- raspuns dublu), daca stimulatorul este programabil si daca are frecventa adaptativa (M- multiprogramabilitatea, R - frecventa „fiziologica“ de raspuns a stimulatorului) si daca este prevazut cu functii antitahicardice speciale. Cele mai frecvent utilizate tipuri sunt DDD si VVI. Stimulatorul de tip DDD realizeaz un pacing secventiale, ideal pentru pacientii tineri si activi care au o functie normala a nodului sinusal sau o disfunctie intermitenta si bloc AV avansat persistent sau intermitent. Modul DDD permite detectarea activitatii atriale fiziologice si stimularea ventriculara, cu ameliorarea tolerantei la efort. VVI standard (pacemaker ventricular permanent) se traduce prin faptul ca stimularea se produce la nivelul ventriculului (primul V), cardiostimulatorul sesizeaza activitatea ventriculara spontana (al-2-lea V), este inhibat de aceasta(I). Complicatiile pacing-ului sunt: tamponada cardiaca, hemotorax, pneumotorax, disfunctia pacemaker-ului, infectia cauzata de implantarea acestui dispozitiv.

 

Multe informatii legate de blocurile atrioventriculare aveti la urmatorul link: Blocurile atrioventriculare

 

 
 
   

ATENTIE: Informatiile de pe acest site sunt pur informative !!!  Consultarea unui doctor este obligatorie !!!

Copyright 2012-2015. Este interzisa copierea informatiei de pe acest site.

In cazul in care doriti sa folositi parti de continut de pe site-ul http://www.tratament-dureri.ro va rugam sa ne contactati prin formularul de contact din dreapta sus.