Tratamente boli, tratament dureri

 

Tratamentul pterigionului

Atentie:   Informatiile de mai jos desi sunt scrise de medici sau studenti la medicina au caracter orientativ. Consultul unui doctor de familie sau a unui doctor specialist este necesar. Informatiile de mai jos au caracter general si sunt pur informative !

 

Tratamentul pterigionului

Singurul tratament cu viza curativa pentru pterigion il reprezinta excizia chirurgicala. In cazul in care acesta ajunge sa declanseze o simptomatologie oculara se ia in considerare administrarea unui tratament simptomatic ce are ca principal scop diminuarea disconfortului existent. Acesta include aplicarea lacrimilor artificiale si a picaturilor oculare ce contin antiinflamatoare. Pacientii cu pterigion pot fi tinuti sub observatie pana cand se observa caracterul expansiv al leziunii catre centrul optic cornean sau pana cand acestia incep sa dezvolte simptome ca roseata, mancarime, durere sau tulburari de vedere. In momentul in care se observa invadarea corneei trebuie luata in considerare ablatia chirurgicala a leziunii. Procedura se realizeaza de regula sub anestezie locala, nefiind dureroasa si avand o durata scurta. De asemenea s-au relatat putine complicatii post-operatorii. Singurul incovenient il reprezinta caracterul recidivant al pterigionului care reapare in proportie de 30 pana la 50% din cazuri, intr-un interval de timp ce poate varia de la o luna pana la cativa ani.

Posibilitatea efectuarii unei reinterventii se ia in calcul dupa minim 6 luni de la efectuarea primei interventii. Asadar indicatiile pentru interventia chirurgicala includ criterii estetice, functionale ( pentru ca pterigionul poate provoca diminuarea miscarilor oculare) si preventive ( reducerea riscului de aparitie a tulburarilor de vedere in stadiile severe si a riscului de aparitie a infectiilor corneene). Tratamentul chirurgical al pterigionului presupune o procedura ce debuteaza cu indepartarea capului si colului pterigionului de pe cornee, urmata de sectionarea corpului acestuia si curatarea sclerei de tesutul restant. In continuare sclera se poate lasa neacoperita, se poate acoperi cu conjunctiva de vecinatate in cazul pterigioanelor mici sau se poate folosi un grefon prelevat de la acelasi ochi din conjunctiva de sub pleoapa. In acest ultima caz, operatia este mai elaborata si are un timp de desfasurare mai mare insa riscul de recurenta este mai mic. La persoanele tinere se poate aplica in aditie o substanta (mitomicina C) care are rolul de a inhiba dezvoltarea tesutului patologic . Mitomicina C este un medicament citostatic. In cazuri foarte severe, care presupun o extindere mare a tesutului lezional se poate prefera efectuarea transplantului lamelar de cornee si transplant de membrana amniotica pentru acoperirea suprafetei conjunctivale. Post-interventional, in mod normal ochiul este pansat peste noapte iar pacientul primeste tratament topic antibioterapic si antiinflamator sub forma de picaturi oftalmice sau unguente. Lacrimile artificiale ofera o lubrifiere adecvata la nivel suprafatei oculare la pacientii cu suprafete corneene neregulate si filme lacrimogene distribuite neuniform. Aceste conditii sunt foarte frecvente la debutul pterigionului dar si dupa aplicarea tratamentului chirurgical. Unguentele topice de lubrifiere au o consistenta mai vascoasa si au tendinta de a estompa viziunea temporar, prin urmare, ele sunt, in general, folosite pe timp de noapte, cu exceptia pacientilor cu disconfort sever. Pentru a reduce inflamatia post-chirurgicala la nivelul suprafatei oculare corticosteroizii pot fi de ajutor in gestionarea acestei conditii prin reducerea tumefactiei la nivelul tesuturilor inflamate adiacente leziunii.

O suspensie topica pe baza de corticostroizi este prednisolonul oftalmic (Pred Forte 1%) putand fi folosita in acest sens. Utilizarea ar trebui sa se limiteze totusi la cazurile cu inflamatia semnificativa si nu trebuie exonerata folosirea lubrifiantilor mai sus mentionati. Orice pacient trebuie informat in legatura cu evolutia posibila si probabila a afectiunii, pentru ca ea poate sa fie diferita de la pacient la pacient in functie de factorii de mediu si de risc la care este expus fiecare in parte. Acest demers face parte din tratamentul igieno-dietetic al afectiunii, fiind etapa primordiala de la care se porneste in adoptarea unui stil de viata care ar trebui sa fie bazat in primul rand pe preventia aparitiei si nu pe tratarea in sine, pentru ca tratamentul in sine este chirurgical, si ca orice procedura chirurgicala, si aceasta este grefata de riscuri, cu un risc de aparitie mic, dar totusi existent.

 

 
 
   

ATENTIE: Informatiile de pe acest site sunt pur informative !!!  Consultarea unui doctor este obligatorie !!!

Copyright 2012-2015. Este interzisa copierea informatiei de pe acest site.

In cazul in care doriti sa folositi parti de continut de pe site-ul http://www.tratament-dureri.ro va rugam sa ne contactati prin formularul de contact din dreapta sus.